04 Oct Chiar trebuie sa ne urmam vocatia?

Vocatia si visul personal reprezinta doua dintre cele mai cunoscute teme din dezvoltarea personala. Este dezbatuta pe larg in literatura din strainatate, mai putin in literatura de dezvoltare personala din Romania care este relativ subtire (cand spun asta, ma refer la cartile publicate). In schimb, gasesti articole pe blogurile si site-urile de limba romana, intr-atat de des incat am descoperit unul pe un site “popular” dedicat femeilor. Inseamna ca o fi ceva cu vocatia asta…

Chiar trebuie?

Intr-un raspuns scurt: nu. Evident, mai scurt de atat nu se poate.

Vocatia nu trebuie urmarita. Ce mai, majoritatea dintre noi nici nu pun pret pe vocatie, cu atat mai mult sa incerce sa si-o gaseasca. Cu toate acestea, traiesc bine-mersi. Daca descoperirea vocatiei ar reprezenta un lucru important pentru supravietuire, Pamantul s-ar depopula rapid.

Drumul in viata

Hai sa analizam, pe scurt, cum ne alegem drumul in viata. Totul porneste de la parinti, de la modul cum acestia vad lumea in care traiesc. Ei sunt influentati de experienta personala si de cultura sociala in mijlocul careia traiesc.

Parintii ne “echipeaza” cu cei sapte ani de-acasa dupa care ne imping spre scoala. Acolo ajungem in a doua perioada de indoctrinare, unde ni se “ajusteaza” atat comportamentul cat si modul in care gandim.

Dupa terminarea scolii (includem in aceasta zona si facultatea), pornim in viata ca persoane independente. Cel putin asa (ni) se spune. Independenti nu suntem pentru ca presiunea sociala, dar mai ales presiunea media, in special televiziunea, ne “ajusteaza” din nou. Si uite asa, din ajustare in ajustare, facand ce ne spun parintii, scoala, influenta culturii sociale, ajungem la zona de mijloc a vietii noastre.

Atunci, intr-o clipa de nebunie, cand, obositi de atata munca si incercare de a ne ridica la nivelul pe care ni-l impune societatea, ne oprim pentru un moment, ne dam seama de realitatea in care traim:

  • nu simtim nicio pasiune in munca pe care o facem la slujba;
  • suntem straini de colegii de serviciu pentru ca, de ce sa nu recunoastem, fiecare isi urmareste interesul personal;
  • nu avem timp liber pentru noi si pentru familie pentru ca ajugem acasa prea obositi ca sa mai facem ceva;
  • desi muncim tot mai mult, parca obtinem banii tot mai greu;
  • nu ne mai bucura nimic, chiar daca ne numaram printre cei care nu se plang de lipsa banilor;
  • nu ne simtim fericiti;
  • scopul pentru care traim s-a diluat, am ajuns sa traim pentru ca trebuie…

O viata fara vocatie

Daca te-ai recunoscut in lista de mai sus, nu trebuie sa te simti singur. Esti asemenea milioanelor de romani care traiesc pe pilot automat. Sufletul tau, mintea ta, viata ta au fost puse intr-o cutie stramta, asemanatoare cu acea cutie in care au fost inghesuiti milioanele de frati de-a tai, cei-fara-de-vocatie. V-ati construit o viata dupa masura cutiei cu care v-au inzestrat parintii, scoala, societatea si ati continuat sa traiti in ea, pentru ca vi s-a spus ca veti fi fericiti.

Dupa zeci de ani, dupa eforturi continue, facute in speranta ca “va fi mai bine”, ati ajuns sa obositi si sa va intrebati de ce fericirea nu mai vine. Iar daca cineva, in tot acesti ani, v-a intrebat daca v-ati descoperit vocatia, i-ati raspuns serios, superior: “Ce vocatie? In viata ai nevoie alte lucruri.”

Vocatia nu se afla pe “lista de bucate”

Pe lista de bucate a vietii, asa cum ne-o servesc parintii, scoala si societatea, vocatia nu se poate gasi. Acolo vezi lucruri cum sunt banii, recunoasterea sociala si profesionala, familia, nu neaparat in aceasta ordine. Aceste lucruri trebuie facute pentru ca… asa e matur si bine. Nimeni nu te intreaba in cel fel, ce iti place sa faci, ce te implineste.

Noi, “ceilalti”

Pentru unii, descoperirea vocatiei este doar un moft al celor preocupati de dezvoltarea personala. Pentru noi, “ceilalti”, este un mod in care ne traim viata. Este sursa unei bucurii zilnice, a unei motivatii continue, a unei energii care ne umple pana cand se revarsa. Acest lucru ne implineste si ne da forta de a trece peste oprelisti, capacitatea de a ne bucura de tot ce este frumos imprejurul nostru, desi altii vad doar greutati si suferinta.

Pentru mine e importanta

Descoperirea vocatiei mele a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat. De atunci am vazut viata intr-un mod diferit si am incercat sa descopar care sunt resorturile care stau in spatele acestei forte neobisnuite pe care ti-o da exprimarea vocatiei in viata ta.

Rodul acestei cercetari a fost adunat intr-o prezentare de 45 de minute, care incearca sa disece acest subiect delicat. Prezentarea face parte dintr-un curs online dedicat primilor trei pasi pe care ar fi bine sa-i faci atunci cand vrei sa faci bani in adolescenta si in viata. Nu intamplator, primul pas este descoperirea vocatiei.

Iti propun sa vizionezi acasta prezentare. Inainte de aceasta, ar fi bine sa vezi un scurt video de 3 minute, un eseu despre intrebarea “Ce ai face daca nu ar mai conta?” – este o prefata potrivita si in acelasi timp un film motivational care iti pune aceasta intrebare importanta, pe care atat de rar ne-o punem.

La final te invit sa lasi un comentariu in care sa-mi spui cat de importanta este, pentru tine, descoperirea vocatiei in obtinerea fericirii personale.

Vizionare placuta!